Problema apare cand te-ai saturat de toate cacaturile din tara asta: de toate jocurile politice, de toate manevrele la nivel inalt, de toata batjocura, de absolut tot. TOT!!!

Asa ca am luat o decizie finala, o decizie care ma si afecteaza, dar ma si bucura. Din moment ce ma bucura mai mult decat ma afecteaza…asa sa fie.

Decizia:

Promit ca iti voi scrie, tie, cititorule (stiu ca esti doar unu), direct de sub un palmier in timp ce voi bea o bere rece pentru a ma feri de razele calduroase ale soarelui vestic!!!

Ştiţi, sau nu, că eu sunt pasionat de filme. Văd cu ai mei doi ochi că nu se mai fac multe filme mişto, cel puţin în România. Datorită acestui fapt am început să fiu pasionat de scenarii, adică eu să scriu scenarii.

Mai jos găsiţi un scenariu scris de mine, al doilea la care am lucrat, pentru concursul organizat de HBO si TIFF. Concurs pe care, după cum puteţi observa (dacă nu aţi observat aflaţi că nu mă bucur), nu l-am câştigat! Nici măcar în finală nu am ajuns. Nu că m-aş fi aşteptat la asta, dar eu cred că scenariul meu e bun. Mă rog, ca tehnică lasă de dorit, dar ca idee e mişto rău!

Aşa că iată-l, spune ce părere ai despre el! – e scurt şi simplu, nu-i greu să-l citeşti.

Ah, era să uit: aflaţi că e scris în aproximativ 2 ore, deci terminaţi cu înjurăturile.

Mihai – un băiat de 22 de ani, brunet, ochi căprui, aproximativ 1.80 m, bine făcut – stinge laptopul şi merge în bucătărie. O casă spaţioasă, frumos aranjată, mobilier modern, de culoare închisă.
În bucătarie, tatăl lui – un bărbat de 50 de ani, cărunt, tuns scurt, aranjat – stă la masă şi soarbe încet dintr-o ceaşcă de cafea.

TATĂL
Gata Mihai ? Pleci ?

MIHAI
Da, ies puţin în oraş.

TATĂL
Ai grijă la ce oră ajungi acasă că mâine vine Adriana. Vrea să te cunoască!

MIHAI
(uşor iritat) Mda! Numai de ea nu îmi arde mie.

TATĂL
(pe un tot autoritar) Au trecut 6 ani. Trebuie să îmi văd şi eu de viaţa mea.

MIHAI
Eşti bătrân. Ce-ţi trebuie ţie femeie la vârsta asta ?

TATĂL
Nu sunt chiar aşa bătrân. Am şi eu anumite nevoi.

MIHAI
Dar nevoile tale se gândesc puţin şi la mine ?
(după o scurtă pauză) Cum crezi că mă voi simţi cu ea în casă ?
TATĂL
O să te obişnuieşti !

MIHAI
(ironic) Sigur ! De abia aştept să o văd defilând pe aici.

TATĂL
Nu cred că ai alta soluţie. Trebuie să te obişnuieşti.

MIHAI
(vizibil nervos) Dar tu o să te obisnuieşti cu ea stergând praful de pe poza asta ? (arătând cu degetul o poză de pe frigider în care apare tatăl lui în stânga, Mihai în mijloc şi în dreapta mama lui – o femeie brunetă, creaţă, ochii căprui -)

TATĂL
Văd că ţie îţi este greu să te obişnuieşti cu ideea că mama ta nu mai e aici. Eu m-am obişnuit deja.

Pe faţa lui Mihai se vede cât de nervos este. Vrea să-i spună ceva tatălui, dar se întoarce, îşi ia geaca din cuier şi iese din casă trântind uşa.

Mihai ajunge într-un bar cu mese micuţe din lemn şi canapele din piele de culoare roşie. Pe pereţi sunt multe instrumente muzicale şi postere cu trupe rock din România.
Aruncă o privire în stânga, apoi în dreapta şi face cu mâna spre o masă. Merge acolo, unde se întâlneşte cu prietena lui Ioana – o tipă blondă cu părul îndreptat, ochi verzi, 1.70 m, slăbuţă. Îşi ating încet buzele şi se aşează la masă.

IOANA
(observând că Mihai este abătut) Ce faci ? Ce ai păţit ?

MIHAI
(cu o voce tremurândă) Eh…m-am certat iar cu tata. Mâine vrea să vină cu Adriana aia la noi.
(după o scurtă pauză) Nu mai suport. Se comportă de parcă mama nu a existat.

IOANA
Da mă Mihai. Te înţeleg. Dar au trecut 6 ani.

MIHAI
(uşor iritat) Începi şi tu cu aceleaşi texte ?

IOANA
Nu sunt doar texte, este adevărul. Are doar 50 de ani.

MIHAI
(cu un ton răutăcios) Doar 50 de ani ? Vorbeşti de parcă este în floarea vârstei.

IOANA
Nu este în floarea vârstei, dar nici bătrân nu e. Are şi el nevoie de cineva.

MIHAI
Hai că începi şi tu să mă enervezi. Nici nu ştii despre ce este vorba şi îţi dai cu părerea.

Sunt întrerupţi de ospătar
Bună seara! Doriţi să comandaţi ceva ?

IOANA
Eu vreau o apă plată vă rog.

MIHAI
Adu-mi te rog o vodkă şi o cola.

Ospătarul pleacă de la masă.

MIHAI
Nu-mi mai spune mie ce e bine şi ce nu, că nu cunoşti situaţia. Nu ştii cum s-a purtat de când a murit mama.. Şi cine ştie cine dracu mai e şi Adriana aia.

IOANA
Dacă lui îi place de ea, o fi o femeie bună…

MIHAI
E pe dracu! Vrea doar să-l facă de bani. Aşa sunt toate.

IOANA
Nu mai generaliza. Nu toate femeile sunt materialiste…

Sunt întrerupţi iar de ospătar care le pune băuturile pe masa şi pleacă.

IOANA
Dar tu nu eşti cu maşina ?

MIHAI
Ba da.

IOANA
Păi şi de ce bei ? Te-ai tâmpit ?

MIHAI
Hai nu mai începe şi cu asta. Lasă-mă în pace. M-am saturat şi de criticile tale..

IOANA
Nu te critic acum Mihai. Doar că nu vreau să conduci beat. Mai eşti şi nervos.

MIHAI
Ia gata. Scuteşte-mă !

Bea dintr-o înghiţitură paharul de vodkă si pleacă grăbit. Ioana ramâne uimită la masă şi nu mai are timp să spună ceva.

AFARĂ – SEARĂ
Mihai conduce îngândurat maşina, un Golf 4.
La un moment dat opreşte, deschide geamul din dreapta şi două prostituate se apropie de maşină. Una din ele este mică de statură, aproximativ 1.60 m, roşcată, pielea feţei este întinsă şi fină, are nişte ochi mari şi negri, un nas mic, este îmbrăcată într-o fustă scurtă, ciorapi negri tip plasă cu găuri mari şi o geacă roşie pusă peste o bluziţa neagră.
Cealaltă este blondă, cârlionţată, înaltă, ochi albaştri, faţa îmbătrânită şi îmbrăcată cu pantaloni mulaţi albi şi o gecuţă albă.

Cea de-a doua prostituată se apleacă pe geamul maşinii şi îl intreabă:
Ai chef de ceva ?
MIHAI
Cât este oralul ?
PROSTITUATA
50 de lei
MIHAI
Hai urcă.

Prostituata urcă în maşină. Mihai porneşte maşina şi pleacă.

Mihai se trezeşte a doua zi şi merge spre bucătărie. Se opreşte brusc în dreptul uşii de unde vede o tipă blondă, cârlionţată, înaltă, ochi albaştri şi faţa îmbătrânită.

MIHAI
(uimit şi nervos) Tu eşti Adriana ? Ce dracu cauţi aici ?

Rămâneţi pe frecvenţă pentru a urmări în premieră naţională şi, mai ales, într-o exclusivitate mai exclusivă decât a lu Dan Diaconescu, răspunsul la întrebarea de mai jos!

Răspunsul imediat după pauza publicitară!

Mi-e puţin lene să scriu eu. Intră aici şi pe urmă te întorci să continui articolul.

Acum vă prezint o mică situaţie întâmplată chiar mie:

Venea de la muncă, era destul de seară, eu cu căştile în urechi şi cu o ţigară în mână. În zona gării din Constanţa.
Vine un ţigan în faţa mea şi-mi spune ceva. Nu-l aud, dar mă gândesc că are ceva interesant de spus aşa că scot căştile din urechi.

- Poftim ? îi spun.
- Dămi ş mie o ţigare! probabil aşa ar fi scris el.
- Băi, nu am. Doar ce am aprins-o pe ultima, am aruncat pachetul la coşul ăla.

Mă scuipă şi pleacă.
Puţin nervos cum eram…i-am urat de bine lui, lu mă-sa, fraţilor, rudelor, vecinilor…
Brusc şi-a pus o faţă de ţigan nervos şi rău, vine la mine şi mă împinge.
Din interţie pumnul meu s-a lipit de faţa lui. Nu prea tare că eram în cădere.

În 5 secunde eram înconjurat de 4-5 ţigani (gara e una din zonele lor din Constanţa), moment în care au intrat în acel mic conflict şi taximetriştii. Atunci au tăiat-o ţiganii…nimeni nu se pune cu taximetriştii.

Eu, pentru că am blog şi faza m-a enervat la culme, scriu despre asta (o fac acum). Tot eu sunt acuzat de discriminare, rasism si alte chestiuni de genul ?
Sunt acuzat de rasism pentru că l-am înjurat ? pentru că l-am lovit ? sau poate pentru că nu i-am dat ţigara dorită ? şi sunt atât de nesimţit încât mai şi scriu despre asta…

Nu mă înţelegeţi greşit. Cunosc şi ţigani de treabă. Dar 80% sunt exact ca ăsta de mai sus.

De ce preferă Ministerul Justiţiei să gândească astfel de legi stupide în loc să bage la răcoare pe ăia care fură mult ?
Ah…ar fi stupid ca TU să te bagi PE TINE la închisoare!

PS: În DEX, la definiţia cuvântului ţigan, apare aşa: Persoană cu apucături urâte.
Deci, nu pot fi acuzat că folosesc termenul ţigan pentru a discrimina. Nu puteţi dovedi că termenul ţigan este rasist. Sâc!

Uneori poate fi şi fun. Ca acum juma de oră.

Sună telefonul, număr de cosmote, răspund (normal, de asta îl am):
- Da!
- Bună ziua!
- Bună ziua şi ţie!
- Nu vreţi nişte melci proaspeţi ?
(wtf !? cred că-s nişte prieteni, vor să facă mişto…)
- De ce aş vrea nişte melci proaspeţi ?
- …păi…să-i preparaţi…
- Nu-mi plac melcii…nu vreau să prepar melci pentru că nu-i mănânc. I-aş prepara degeaba!
- Păi nu sunteţi restaurantul chinezesc ??
- Nu prea prietene…bay bay!

Hai că telefonul ăsta a fost chiar drăguţ faţă de celelalte…

- Eu zic să mai încarci cu cel puţin 20 de Euro că, banuiesc, o s-o suni pe mă-ta care probabil e undeva în Spania şi tariful către ţara asta e mare.
Şi după ce termini de vorbit cu ea cred că o să-ţi suni şi vreo 3-4 rude să vezi ce au făcut în ultimul timp şi o să vorbeşti cel puţin 10 minute cu fiecare…

De ce trebuie să fii aşa prost ?

Da, sunt preţuri mari, condiţii nasoale, dar nu e vina lor că românii sunt proşti şi suportă lucrurile astea.

Dacă te pui în pielea unui manager de hotel de pe litoralul românesc, cum ai proceda ?
Ai prefera să încasezi 50 lei pe camera, pe noapte şi să oferi servicii de calitate (care te costă pe tine, ca manager) şi să ai în permanenţă hotelul plin ?
Sau ai prefera să ceri 100 lei pe cameră, pe noapte, să oferi servicii mai de rahat (care reduc costurile considerabil) şi să ai în permanenţă hotelul plin ?

Managerul din mine, care vrea să facă bani, spune să aleg varianta doi. Să cer cât de mult pot, atâta timp cât oamenii oferă.

Treaba e simplă şi logică. Ca în cazul unui blog.
Presupunem că ai un blog şi inchiriezi spaţiu pentru bannere de 150×150 px. Ceri 50 Euro pe lună şi primeşti o ofertă pe zi.
Ce faci în cazul ăsta ?
Eu presupun că măreşti preţul. Ceri 70 Euro pe banner pe lună.
În continuare o să primeşti câte o ofertă pe zi pentru că firmele sunt de acord cu suma asta.
O să scazi preţul la 50 Euro ? Eu cred că nu. În cel mai bun (sau rău) caz o să-l creşti.

Aşa că atâta timp cât omul e, să zicem, prost şi îţi dă câţi bani ceri tu, iar tu faci un profit mai mare…de ce nu ?

Şi mie mi se par preţuri extraordinar de mari şi condiţii de rahat şi prefer să merg în altă ţară unde-i mai bine din toate punctele de vedere. Ştiu că sunt şi alte persoane care gândesc la fel, dar, din păcate, sunt prea puţine. Majoritatea încă preferă să le dea sumele astronomice hotelierilor români. De asta hotelurile încă sunt pline toată vara şi hotelierii îşi permit să ţină preţurile ridicate.

Nu îţi convine oferta ? Pur şi simplu nu o accepţi. Dacă mulţi vor proceda aşa, hotelierii vor fi nevoiţi să scadă preţurile.

Criza și-a făcut apariția în România prin octombrie.
Ce credeți că se întâmpla pe 1 decembrie 2008 (pe lângă ziua națională a României) ?

Eh…se printau bani bă!!!

PS: Printatul ăsta de bancnote cred că-i treabă românească pentru că tot n-am scăpat de criză!